Anevoie poate fi găsit un domeniu ─ începem prin a ne referi la publicitatea pe micul ecran ─ mai vinovat în raport cu degradarea limbii române, semn limpede că goana după câștiguri obținute rapid este o veritabilă junglă, în care oamenii cu carte însușită temeinic sunt extrem de rari, dacă nu cumva chiar de negăsit. Trist și foarte îngrijorător!

Cea propusă mai sus este o temă majoră, deoarece impactul mesajelor transmise, zilnic, pe micile ecrane, cu o insistență aiuritoare, este foarte mare, prin urmare, inclusiv aportul dat la ruinarea limbii române este menit a ne da fiori. Nu e nici umbră de exagerare în afirmația precedentă, de vreme ce  ─  de aproape un sfert de secol ─ mai toată lumea dă din umeri, după principiul letal "merge și așa", iar limba noastră națională a ajuns să fie în imens de mare suferință, situație de netolerat, după opinia noastră.

Exemple sunt cu zecile. Ne oprim, acum, la numai unul, ce denotă incultura crasă a persoanelor care au  un rol decisiv în aprobarea materialului finit, imediat după aceea fiind difuzat respectivul spot publicitar.

A rosti nivèa este aberant, întrucât adjectivul latin, care înseamnă precum zăpada, de zăpadă, poartă accentul după cum urmează: nìveus, nìvea, nìveum.   

Reinventăm limba latină?

Vom reveni cu alte exemplificări.

Totuși, o întrebare legitimă o adresăm concernului de produse cosmetice (unul din cele mai mari, mai puternice din lume) care comercializează produsele din gama de mare tradiție NÌVEA. Să fie importantă numai grafica sau realizarea vizuală a mesajului? Evident, NU. Și atunci? Revenim negreșit, subiectul având maximă însemnătate.

          

Una din notele distincte ale limbii române  în cadrul familiei idiomurilor neolatine este păstrarea conjugării a II-a din latina populară, în vreme ce idiomurile romanice occidentale au comasat conjugarea a II-a și a III-a, ca o consecință a aplatizării cantității vocalelor, fenomen important în limba din care au descins.    

Verbele la care ne refeream nu sunt numeroase, dar fac parte din lexicul esențial. Să exemplificăm cu A AVEA, A BEA, A CREA, A PĂREA, A VEDEA, A VREA, fără a pierde din vedere familia lexicală a unora dintre acestea.

Necazul în utilizarea lor este vizibil în forme supărătoare, incorecte de infinitiv lung de tipul CREERE (corect fiind CREARE) sau de viitor: variante incorecte ca VOR APARE (VOR REAPARE) fiind frecvente, în schimb, cele corecte fiind VOR APĂREA, VOR REAPĂREA, VOR COMPĂREA.

A ne iubi limba moștenită de la străbuni este datoria primordială a fiecăruia, pentru că risipirea  ființei naționale exact de aici începe. Câteva din definițiile date de mari scriitori ai spațiului românesc sunt lămuritoare. Pentru Mihai Eminescu, limba este FLOAREA SUFLETULUI, pentru Ioan Slavici și Alexe Mateevici este o COMOARĂ, pentru Ion Pillat este OGLINDA SUFLETULUI (deși Ion Pillat scria curent poezie și în franceză, a lăsat traduceri de mare preț din mai multe literaturi, versurile lui cu adevărat uluitoare sunt așternute în limba părinților), pentru Grigore Vieru este FOCUL VEGHETOR AL PATRIEI. La rându-i, Nichita Stănescu identifica limba română cu însăși PATRIA sa.