duminică, 18 august 2013

Atacurile contra ființei limbii române - zilnice și silnice - venite dinspre persoane cu competență lingvistică precară se înmulțesc năucitor. Să vedem, acum, un exemplu destul de răspândit.
Foarte mulți vorbitori nu cunosc banalul substantiv compánie. Cu o dezinvoltură condamnabilă îl confundă cu substantivul companìe.
Atâta doar că întâiul provine din limbajul sectorial militar, denumind o subunitate alcătuită din 80-225 de soldați, condusă de un căpitan sau maior, în vreme ce al doilea termen este cât se poate de... civil și înseamnă "tovărășie" (ne aflăm în companie plăcută ori neplăcută, așadar, ne deplasăm în compania unor prieteni dragi ori a unor persoane antipatice etc.). Există persoane care își pot permite a avea o DAMĂ DE COMPANIE, așadar o angajată care asigură prin prezența sa confortul sufletesc al unei doamne sau domnișoare de rang înalt sau, pur și simplu, cu dare de mână și păstrătoare a unei tradiții foarte vechi.
Acest al doilea substantiv a dezvoltat și sensul secundar de "firmă, de regulă, privată; mai rar, firmă cu capital de stat" (prin urmare, putem lucra într-o companie puternică, mare sau într-una de tip familial). Având mai mult de un sens, înțeles, al doilea substantiv este polisemantic.

Practic, cele două cuvinte sunt omonime neomofone, așadar au formă identică  (noi am marcat accentul tocmai spre a face explicațiile mai lesne de înțeles), dar se pronunță diferit, accentul fiind proparoxiton, în primul caz, respectiv, paroxiton, în cazul celui de al doilea termen.

Că un invitat într-o emisiune poate greși, se mai poate trece cu vederea. Este inacceptabil, în schimb, ca realizatorul de televiziune sau de radio să nu corecteze eroarea, pur și simplu, utilizând neîntârziat termenul potrivit, spre a nu contribui la răspândirea formei eronate în rândul ascultătorilor cu școală puțină. Firește, dacă interlocutorul este o persoană foarte inteligentă, va relua termenul potrivit, accentuându-l corect. În caz contrar, va continua să calce în străchini, exasperându-ne și contribuind, implicit, la ruinarea limbii noastre.

2 comentarii:

  1. Vă regăsesc între pagini virtuale precum în sala de curs... Ca atunci, când la masă cu Dante și Ungaretti refăceam ordinea lumii privind prin fereastra deschisă de deasupra orașului. La cât mai multe postări și la cât mai mulți cititori. Nu sunt singurul care aștepta blogul dumneavoastră...

    Cu aceeași prețuire atât pentru dascăl cât și pentru OM,

    Andras CHIRILIUC

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă Andras, mă bucur că lucrurile importante, frumoase te însoțesc mereu, inclusiv prin poeziile pe care știu că le scrii. Este exact chezășia unei vieți pe care nu înțelegi să o risipești, cum m-am străduit să vă conving să faceți. Cu foarte mulți din foștii și actualii învățăcei chiar am izbutit în strădania de persuasiune și urmează să contabilizăm reușite. Doamne, ajută!

    RăspundețiȘtergere